Acasa, pe langa ”Bradet”

Acasa … este minunat, in special in natura! Cum altfel, doar asa mi-am petrecut fiecare vacanta de vara si nu numai, pe dealuri, la pescuit, la scaldat prin toate lacurile din Vale, la furat de mere sau in excursie in mijlocul Parangului in tricou si bluza de training si cu un cort de campanie.

Pe la Bradet  se poate urca pana la cabana Rusu. Nu am ajuns pana la Rusu dar a fost o plimbare de dimineata de Aprilie, excelenta.

35554309126_2ee1cd45d5_o

35554310306_21b7b038da_o

35206358260_44a3f8951f_o

35554310976_b49e8555ac_o

35424763492_748c0f3020_o

34784110443_6f4fe87394_o

34784113433_e7f2c4c1d9_o

35554307016_9ba8b1ce7e_o

35424763802_f501762faf_o

34784112533_1b85ae2f52_o

Si calutii care se jucau.

35424762152_fe6ef8292e_o

35554308496_544a030299_o

34784111963_6828a7dc86_o

34784111043_a522186f96_o

Muntii Parang

De la cabana Rusu pana la lacul Mija.

Am plecat intr-o zi ce se anunta frumoasa, profitand de minivacanta ivita cu ocazia zilei de 1Iunie si sarbatoarea Rusaliilor. Cum nu pareau sa fie  sanse de ploaie in Parang, am pregatit rucsacul Manfrotto cu o seara inainte cu doua sandwichuri, dulciuri, o gecuta impermeabila si vre-o doua tricouri de schimb, bidonul cu apa, aparatul foto si doua obiective (17-40 si 70-200 de la Canon).

Nu am iesit neaparat pentru fotografie, asta este si motivul pentru care am fotografiat mai mult cu telefonul, voi pune insa intr-una din urmatoarele postari si cele cateva fotografii facute cu DSLR-ul. Am iesit mai mult de dragul muntelui si de curiozitate. Cum nu am mai iesit pe munte de foarte mult timp vroiam sa vad daca ”ma mai tin balamalele”.

34336133804_ac6024f0b7_b

Am plecat de acasa pe la 6,30 iar la 7,00 am lasat masina undeva in afara parcarii de langa cabana Rusu. De la Rusu urca un fost drum forestier care acum nu mai e atat de ”forestier”, a fost pietruit si batatorit si se poate urca chiar si cu o masina mai joasa. Din pacate nu am stiut cat de bun este drumul si in loc sa evit o portiune urata din traseu, parcurgand-o cu masina, am plecat pe jos pe drumul care urca spre cota 1800.

35140940146_f3f0143091_b 34794393230_7fa6c4aec5_b

Drumul este destul de lung avand in vedere ca serpuieste pentru a reduce cat mai mult din inclinatia pantei, dar e o buna incalzire inainte de urcusul care urmeaza. Desi destul de mult praf, este ok ca nu este plin de piatra marunta sau de balti chiar daca cu o zi inainte a ploat binisor.

35140932796_ff25a713b1_b 34336202734_729fe7269d_b

La un moment dat, undeva pe la jumatatea distantei, a trebuit sa ies de pe drum deoarece as fi ocolit foarte mult si am inceput sa urc panta in directie dreapta.

35016065822_9580f330b1_b

Facand cateva pauze scurte de maxim un minut, am ajuns pana la urma in dreptul cabanei scolii sportive de unde urmeaza un alt drum pietruit, putin mai abrupt, care duce pana aprope de varful Parangu Mic.

35140925016_d9c3d5d620_b 34336199854_f525afd4db_b

La un moment dat, apare un popas cu un indicator cu traseele care pleaca din acel punct, harta muntilor Parang si o banca din lemn pe care m-am odihnit timp de cateva minute dupa urcusul destul de lung de pana acolo. Am pregatit si aparatul foto impreuna cu obiectivul 17-40. Din fericire, datorita modului in care este conceput rucsacul Manfrotto, aparatul foto nu a trebuit sa stea atarnat de gat ci sa sprijinit pe chinga special destinata sustinerii aparatului foto. Foarte util acest accesoriu.

20170608_214655_resized  20170608_214730_resized

Din acest loc de popas, traseul  se continua pe o poteca ce merge paralel cu creasta, marcat cu banda rosie, un traseu relativ usor, chiar foarte usor in comparatie cu urcusul de la cabana Rusu si pana aici. Peisajul este absolut superb. Nu sti unde sa mai privesti. Ma opresc din ce in ce mai des pentru a savura spectacolul oferit de peisaj. Rododendronul nu a inflorit, am vazut doar intr-un loc, undeva mai departe, un petec de rododendron inflorit, nu mai dureaza mult insa pana cand toata zona se va umple de florile rosii ale acestora. Intr-o saptamana probabil va fi inflorit.

Ma opresc la un popas alcatuit din cateva lespezi de piatra pentru a schimba tricoul ud deoarece vantul este putin cam rece si nu face bine la sanatate. Simt nevoia sa rontai cateva batoane energizante si vre-o 2-3 bomboane, beau apa (de obicei la fiecare 15 minute e bine sa te hidratezi), dupa care plec mai departe.

35016094002_c6ed556185_b

35016090502_be725887f5_b

34371550463_05104cfb1f_b

35140912386_cb8d90b992_b

Dupa aproximativ 30-40 de minute de mers, poteca iasa pe creasta, printre petece de zapada, pana la intersectia unde un indicator arata continuarea pe banda rosie catre Varful Carja si catre Parangul Mare si un traseu marcat cu punct galben ce pleaca din acel loc catre lacul Mija.

35140904896_3f087efaf5_b

35016068072_aa2b7f98b5_b

Din acel loc, pe poteca ce se desparte spre stanga, incepe coborarea spre caldarea in care se afla lacul Mija. Un peisaj superb se dezvaluie catre N-E. In caldare se zaresc doua izvoare care apar si dispar de sub petecele de zapada. Cobor incet, oprindu-ma sa fotografiez cateva flori, dupa care ma opresc la unul din cele doua izvoare pentru a bea apa si pentru a face cateva fotografii cu DSLR-ul din dotare.

35016043152_6f7049c935_b

35016070542_61e74f3b3a_b

Dupa alte 30-45 de minute de cand am plecat de la indicatorul cu punct galben, ajung la lacul Mija unde ma intampina un peisaj superb. Mananc incet, sub un soare foarte placut, cele doua sndwichuri pregatite de acasa, cateva dulciuri. Dupa ce fac cateva fotografii cu telefonul si cu DSLR-ul, strang bagajul si fac cale intoarsa.

35140894976_5013404596_b

35050328701_e117058251_b

35180568275_2194dea411_b

35016055102_2cef8862ba_b

Drumul la intoarcere a fost aproape la fel de usor si de placut. Spun ”aproape” deoarece am ignorat faptul ca dupa atatea ore de mers, din cauza transpiratiei, sosetele sau udat. Ar fi trebuit sa ma opresc si sa le schimb deoarece mai aveam o pereche de rezerva insa nu am facut-o si iesind pe drumul de piatra de la cabana scolii sportive si pana la masina am facut niste bataturi de toata frumusetea, de abia am mai putut merge. Din fericire a doua zi nu mi-au mai facut probleme la mers.

Un alt aspect pe care l-am omis, desi stiam cat este de important deoarece am mai patit-o si cu alta ocazie, a fost faptul ca nu am folosit crema pentru protectie solara. Cum la aproape 2000 de metri razele solare sunt de doua ori mai puternice, m-am ars binisor pe fata si in special pe nas, motiv de glume pentru colegi cand m-am intors la servici.

Bine macar ca am luat betele. Un accesoriu care din punctul meu de vedere nu trebuie lasat acasa atunci cand iesi pe munte.

34371545873_0a5b67bfa6_b

Ca la tara

Obisnuiesc ca uneori cand mergem la socrii sa iau cu mine aparatul foto si cate un obiectiv. De data aceasta am ales sa iau obiectivul Canon 70-200mm f4. Socrii mei, oameni gospodari, ”momarlani” din Valea Jiului, de altfel niste oameni deosebiti, au gospodaria undeva la marginea orasului Petrosani, curtea plina cu animale si un aer curat cum doar in putine locuri din tara gasesti. Imaginile de mai jos sunt ce am ”impuscat” timp de-o ora cat m-am invartit cu camera prin preajma gospodariei. Casa din imagine este de undeva din vecinatate, nu este casa in care locuiesc parintii sotiei. Doar o ora deoarece ne asteptau sarmalele calde si prajiturile acelea de casa, cu un gust unic, pe care doar mama soacra stie sa le pregateasca.

Acuma na, cum gainile erau mai la indemana, au mai multe fotografii 🙂

35064490651_ef04f07716_o

35154621266_f886308ebf_o

35064490311_4b436f4acd_o

35154620916_46e748d367_o

35154621586_a3f86216de_o

34808466460_0ff2938a65_o

35064490981_9ed92af696_o

35154621476_c2fa4e103b_o

35154620226_c6462e7a4e_o

35064489851_7706a84eb4_o

35154620626_592a0a79e8_o